CASA DOSOFTEI IASI

      
      "Casa Dosoftei", cunsocută şi sub denumirea de "Casa cu arcade" sau "Casa Sfântului Ierarh Dosoftei", este o veche clădire din Iaşi. Renumita casă, aflată în centrul oraşului, aproape de Curtea Domnească, între Palatul Culturii şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, găzduieşte astăzi secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iaşi, înfiinţată în anul 1970.

           În anul 2004, frumoasa "Casa Dosoftei" a fost inclusă pe "Lista monumentelor istorice" din judeţul Iaşi, având ca an de zidire anul 1677. Potrivit tradiţiei locului, această casă ar fi locul în care Sfântul Dosoftei, mitropolitul Moldovei, şi-ar fi instalat tiparniţa din care a scos inestimabile cărţi în limba română.

                Casa cu arcade a Sfântului Dosoftei din Iaşi

       "Casa Dosoftei", cunoscută şi sub denumirea de "Casa cu arcade", datorită celor cinci arcade de pe faţada principală, a făcut parte iniţial din zidul nordic de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, biserica zidită de Sfântul Ştefan cel Mare, între anii 1491-1492. Zidul de incintă al bisericii amintite se mai păstrează astăzi doar in parte, pe latura sud-estică a acesteia, precum şi în peretele acestei case.

 

          Anul zidirii acestei case este mult discutat, asupra acestuia planând mai multe variante. Potrivit arhitecturii specifice a acestei case, se crede ca ea datează din perioada domniei lui Alexandru Lăpuşneanu ((1552-1561 şi 1564-1568), după mutarea capitalei Moldovei în Iaşi, ea funcţionând pe post de reşedinţa mitropolitană.

       În această casă ar fi locuit şi Sfântul Dosoftei Barilă, mitropolitul cărturar al Moldovei (1671-1674 şi 1675-1686), între anii 1679-1686, aici funcţionând şi prima tiparniţă din Moldova. Din această tiparniţă au ieşit urmatoarele cărţi româneşti: "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nteles" (1680), "Molifelnic de-nteles" (1683), "Paremiile de peste an" (1683) şi "Viaţa şi petrecerea sfinţilor" (patru volume, 1682-1686).

           Potrivit săpăturilor arheologice efectuate însă între anii 1966-1968, în interiorul casei şi pe latura estică a acesteia, Casa Dosoftei nu este chiar atât de veche pe cât se credea. Astfel, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul acestei case se afla un cimitir. De aici, rezultă că renumita casă a fost zidită cândva în jurul anului 1677, după abandonarea cimitirului şi după refacerea zidului de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, de către Antonie Ruset (1675-1678). Deoarece în documentele vremii aceasta nu este amintită nicăieri, se crede că cel care a ridicat-o a fost un simplu negustor, iar nu un personaj de seama al vieţii oraşului. Chiar şi aşa, casa şi-a păstrat numele de "Casa Dosoftei".

    
       "Casa Dosoftei" înfăţişează o arhitectura deosebită, ea fiind zidită din piatră, în formă aproape cubică, cu o laterală sprijinită pe coloane de piatră. Pridvorul cu cinci arcade, sprijinite pe sase coloane, este încăpător, iar interiorul casei, de asemenea, spaţios, este împărţit în patru camere etajate, câte două pe fiecare nivel. Ferestrele pătrate ale casei sunt de mici dimensiuni. Se crede că în pridvor era etalata marfa de vânzare, în vreme ce camerele interioare erau folosite ca depozite.

          În anul 1884, odată cu începerea lucrărilor de restaurare la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, părintele Gavriil Ursu amenajează în "Casa Dosoftei" un mic paraclis, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului închinat Sfântul Ştefan şi icoana Sfântului Mina.

      Între anii 1966-1969, măreaţa "Casa Dosoftei" este restaurată de către Direcţia Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, acoperişul casei este refăcut după aspectul lui original. Mai apoi, în data de 7 august 1970, în această casă este amenajată secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iaşi.

          În anul 1975, din dragoste şi recunoştinţă faţă de Sfântul Dosoftei al Moldovei, în curtea casei-muzeu a fost aşezată o statuie din bronz a acestuia, realizată de sculptorul Iftimie Bârleanu. Alături de casa cea veche, începând cu anul 2004, statuia figurează şi ea pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi.

            În muzeul amenajat în "Casa Dosoftei" se păstrează astăzi mai multe obiecte valoroase unice, precum: un manuscris slavon (Patericul, 1350-1380; prima tipăritură din ţara noastră ("Liturghierul" lui Macarie, 1508); un manuscris copiat de popa Bratu din Braşov ("Apostolul", 1559-1560); o carte liturgică tipărită de Dimitrie Liubavici ("Molitvelnicul"); două cărţi liturgice tipărite de Coresi ("Triodul", 1578 şi "Psaltirea slavonă"); prima tipăritură în limba română din Moldova ("Cazania" scrisă de Sfântul mitropolit Varlaam Motoc, 1643); traducerea în versuri a Psaltirii, tipărită de Sfântul Dosoftei ("Psaltirea în versuri", 1673); Sfânta Scriptură tipărită de Şerban Cantacuzino ("Biblia de la Bucureşti", 1688); cele mai vechi copii ale letopiseţelor cronicarilor Grigore Ureche şi Miron Costin. De asemenea, în muzeu se mai păstrează şi o colecţie de icoane din secolele XVI-XVIII, precum şi o machetă de tiparnitţă din timpul mitropolitului Dosoftei.