MANASTIREA SFINTII TREI IERARHI - IASI

"Un om îşi asumă sarcina să deseneze lumea. În decursul anilor umple un spaţiu cu imagini de provincii, de regate, de munţi, de golfuri, de corăbii, de insule, de peşti, de încăperi, de instrumente, de astre, de cai şi de persoane. Puţin înainte de a murii, descoperă că acest răbdător labirint de linii trasează icoana chipului său." (Jose Luis Borges) 

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, din oraşul Iaşi, este una dintre cele mai importante locaşuri de cult din ţara noastră. Biserica mănăstirii, important monument de arhitectură eclesială, a fost prezentă în unele dintre cele mai importante momente ale istoriei naţionale.

"Pe apărătorii şi luminatorii Bisericii creştinesti, pe învăţatorii cei mari şi infranatorii zăzăniilor diavoleşti, pe surpatorii ereşurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu Apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile, cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan, luminatorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântam: Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!"

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi - scurt istoric

În anul 1634, pe tronul Moldovei a ajuns marele vornic Vasile Lupu, boier ntelept şi luminat, iubitor de frumos şi mai ales iubitor de credinţă. Între anii 1634-1653, cât timp a durat domnia sa, Moldova a cunoscut o înflorire culturală fără precedent. Îndată după înscăunare, dreptcredinciosul Vasile Lupu a construit lui Dumnezeu o biserică, închinată Sfinţilor Trei Ierarhi. Aceasta este "Mănăstirea Trei Ierarhi", din Iaşi.

Pisania originală a bisericii, întocmită în limba slavonă şi aşezată încă şi astăzi deasupra uşii de intrare, mărturiseşte următoarele: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârsirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, şi cu Doamna noastră, Tudosca, şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii, Ioan Voievod şi Maria şi Rucsandra, am zidit această sfântă rugă, în numele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gura de Aur. Şi s-a sfinţit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam, la 7147, mai 6."

În chiliile de la Trei Ierarhi s-au petrecut evenimente de mare importanţă pentru educaţia şi cultura romanească. În 1640, aici era instalată prima tipografie din Moldova, unde aveau să fie tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Şapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum şi Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu, ca răsplată pentru ajutorul generos pe care acesta îl oferise Patriarhiei Ecumenice, au fost aduse de la Constantinopol şi aşezate într-o nişă special zidită cu acest scop. Nişa este împodobită cu marmură, pietre preţioase şi mozaicuri ilustrând viaţa Sfintei.

În prezent sfintele moaşte se află în Catedrala Mitropolitană, nişa adăpostind acum racla cu moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu, în anul 1650. Confiscate de autorităţile timpului, în anul 1975, moaştele marelui ierarh au fost readuse la Iaşi, în data de 28 decembrie 2000.

În anul 1645, în Biserica Sfinţii Trei Ierarhi, a fost uns patriarhul Ierusalimului. În data de 28 februarie 1821, în curtea mănăstirii, s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti, care a prezentat o Proclamaţie în care afirmă obiectivele Eteriei, în lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.

De-a lungul istoriei, mănăstirea voievodală a trecut prin încercări grele. Ea a fost jefuită de păgâni, în anii 1650 şi 1686, şi zdruncinată din temelii de cutremurele de pământ din anii 1711, 1781, 1795 şi 1802. Lucrările de consolidare şi reparaţiile au venit abia după Războiul de Independenţă. Primele lucrări de consolidare privind arhitectura bisericii au avut loc în anul 1877, apoi între anii 1882-1887. Între anii 1887-1898, a urmat restaurarea picturii şi a mobilierului vechi.

Actuala înfăţişare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfăşurate în perioada anilor 1882-1904. S-a păstrat intactă structura exterioară, datorită căreia mănăstirea este unică în cadrul arhitecturii ecleziastice româneşti. Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a fost resfinţită în anul 1904, în vremea regelui Carol I.

Piesele de mobilier care împodobesc interiorul bisericii, proiectate de arhitectul francez şi lucrate la Viena şi Paris, între anii 1889-1890, au fost donate mănăstirii de către regele Carol I şi regina Elisabeta, noii ctitori ai bisericii.

Scaunele domneşti, scaunele arhiereşti şi stranile, din bronz aurit, cu inserţii de email şi fildeş, înlocuiesc aceleaşi obiecte, sculptate odinioară, în lemn exotic, la Constantinopol. Candelabrele actuale, din bronz aurit, le înlocuiesc pe cele din argint, dispărute în timpul restaurării.

Clădirea Muzeu, în care se află "Sala Gotică", a fost construită de domnitorul Vasile Lupu. De-a lungul vremii, această clădire a fost restaurată de mai multe ori. Ultima restaurare a avut loc în anul 1960. Icoana împărătească a Sfinţilor Trei Ierarhi, păstrată în Sala Gotică, dă mărturie singulară asupra frumuseţii capetesmei executate la Moscova, în anul 1639.

Sala Gotică aminteşte de cel putin două evenimente de prim rang din istoria mănăstirii. Mai întai, aici s-au desfăşurat, în 1642, dezbaterile teologice pan-ortodoxe care s-au finalizat prin a aproba Mărturisirea Ortodoxă alcătuită de Petru Movilă, mitropolitul Kievului, eveniment rămas în istorie sub denumirea de "Sinodul de la Iaşi".

Peste timp, în anul 1888, paraclisul aflat în Sala gotică, care adăpostea temporar racla Sfintei Cuvioase Paraschiva, a fost martorul celei mai cunoscute şi uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaşte nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 decembrie, deşi totul în jur a ars.

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi - arhitectura

O magnifică broderie de piatră îmbracă în întregime zidurile bisericii. Este vorba de blocuri de piatră, sculptate unul câte unul, cu o minuţiozitate perfectă, într-o asociere de stiluri complet diferite, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Acest stil care împrumută elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce, ar fi riscat în alte condiţii să conducă la un eşec din punct de vedere artistic, însă la "Trei Ierarhi" s-a concretizat într-o capodoperă.

Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime şi care au fost iniţial aurite, combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persane cu motive arhitecturale româneşti, într-o superbă dantelărie în piatră. Pot fi numărate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repetă, acestea împodobind biserica de la temelie şi până în vârful turlelor.

Pridvorul are două intrări (nord şi sud) şi este acoperit de două bolţi mici. Trecerea în pronaos se face printr-o uşă cu aspect de portal, încadrată de cinci muluri cu profil gotic şi de două rame dreptunghiulare. Pe uşa turnată în bronz sunt reprezentaţi în basorelief cei doisprezece Apostoli. Deasupra uşii se află icoana Sfinţilor Trei Ierarhi, lucrată în mozaic aurit.

În arhitectura originală, pronaosul era despărţit de naos printr-un zid masiv, Înlocuit în urma lucrărilor de restaurare cu trei arcade susţinute de doi stâlpi. În pereţii laterali ai pronaosului se află patru morminte, câte două pe fiecare parte, săpate sub formă de nişe boltite. Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului şi ale domnitorilor Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza.

Iconostasul bisericii datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost necesară înlocuirea vechiului iconostas. Acesta a fost sculptat în marmură de Carrara şi decorat cu mozaicuri şi emailuri. Candelele, sfeşnice şi întregul mobilier bisericesc datează din aceeaşi perioadă a ultimei restaurări şi au fost lucrate în bronz împodobit cu fildeş şi pietre preţioase.

În vara anului 1994, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a redevenit mănăstire, având viaţă de obşte şi program liturgic monahal.

Hramul este sarbatorit de Sf. Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur) la 30 Ianuarie.