PALATUL CULTURII
O continuare a ceea ce am început ieri..... prezint istoria unor monumente istorice din oraşul Iaşi. Un prim monument este PALATUL CULTURII....
Curtea Domnească din Iaşi constituie un ansamblu
arhitectural datat din vremea lui Alexandru cel Bun şi întins, ca o pânză, pe
tot curpinsul municipiului Iaşi...
Oraşul Iaşi a fost construit pe ruinele Curţii Domneşti,
rămăşiţe aduse la lumină în timpul diverselor lucrări de modernizare. Cu toate
acestea, urme şi ruine ale Curţii Domneşti mai pot fi văzute de-a lungul
oraşului, Casa Dosoftei păstrându-se, chiar, integral.
Referitor la aceasta din urmă, ce găzduieşte astăzi un muzeu
dedicat literaturii române vechi, izvoarele istorice menţionează faptul că ar
fi făcut parte din anexele Curţii Domneşti. Mai apoi, până în anul 1686,
clădirea a găzduit tiparniţa mitropolitului Dosoftei Barilă.
Curtea Domnească din Iaşi a funcţionat o perioadă
îndelungată de timp, din prima jumătate a secolului al XV-lea până la sfârşitul
secolului al XIX-lea, perioadă în care însemnătatea administrativă şi politică
a fortificaţiilor a fost completată de cea culturală, la Iaşi tipărindu-se
cărţi şi documente de referinţă în istoria românilor.
Primele investigaţii arheologice înterprinse în 1952 au
demonstrat că ansamblul de fortificaţii datează din timpul domniei lui
Alexandru cel Bun şi a fost amplasat pe o mai veche aşezare feudală, alături de
ruinele acesteia din urmă descoperindu-se urme de locuire din perioada
neolitică timpurie, din epoca Latene şi din perioada migraţiilor din secolul al
XIV-lea.
Curtea ocupa spaţiul pe care se află astăzi Palatul Culturii
şi s-a extins în timpul lui Ştefan cel Mare (din perioada lui Ştefan cel Mare
s-a mai păstrat un bastion de formă pătrată). Teoretic, Curtea Domnească ocupa
în perioada sa de apogeu un traseu delimitat de: Piaţa Podu Roş, strada Sfântul
Lazăr, strada Smârdan, strada Bucşinescu, bulevardul Tudor Vladimirescu,
bulevardul C.A.Rosetti, şoseaua Sărărie.
S-a încercat şi o reconstituire a formei iniţiale deţinute
de ansamblu; acesta ar fi avut o formă de pentagon, cu vârful orientat spre
oraş (conform studiilor de topometrie derulate în secolul al XVII-lea) şi era
delimitat de ziduri cu o grosime de 1 metru la bază, temelia aflîndu-se la 1,50
metri sub nivelul solului.
Curtea Domnească a fost ruinată şi refăcută în multiple
rânduri, rămăşiţele ei împânzind solul pe care se află astăzi capitala modernă
a Moldovei. În ultimii ani, s-au descoperit vechile pivniţe domneşti în rondul
de la Fundaţie, în apropiere de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza",
dar şi locuinţe, o tăbăcărie şi sistemul de canalizare vechi, în zona Palatului
Culturii, sisteme identificate în timpul lucrărilor de construcţie a Mall-ului
Palas.
Alte vestigii se situează sub pardoseala actualului Palat al
Culturii (beciuri domneşti ale Curţii), dar nu fac obiectul nici unei lucrări
de conservare, cel puţin nu la ora actuală. Unele demersuri subţiri de
valorificare a ruinelor au fost întreprinse, în trecut, în jurul anului 1900.
Dar, şi atunci, ca şi în prezent, edilii şi arhitecţii au fost seduşi mai mult
de lucrările futuriste, decât de acţiunile comemorative, fie ele şi simbolice.
Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de
Justiție. În anul 1955, destinația clădirii este schimbată într-una culturală,
devenind gazda unor importante instituții culturale din Iași.
Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal
Național „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul
Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Științei și
Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de Conservare-Restaurare a
Patrimoniului Cultural (1975). În aripa de nord-est a palatului se află sediul
Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” (1920).
Comentarii
Trimiteți un comentariu