GRADINA BOTANICA DIN IASI

martie 31, 2014

GRADINA BOTANICA DIN IASI

Existenta Grădinii Botanice din Iaşi are o istorie zbuciumată care a parcurs o perioadă de peste un secol până să ajungă aşa cum o vedem şi o admiram noi astăzi.

Alături de alte priorităţi culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit îl ocupă şi înfiinţarea la Iaşi, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop şi om de cultura. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulţi ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iaşi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar şi un mijloc de instrucţie şi educaţie pentru toţi iubitorii naturii.

Despre Grădina Botanică de lângă Universitate a scris chiar Anastasie Fătu în 1870 în prefaţă la lucrarea "Enumeraţiunea specieloru cultivate în Grâdina Botanică din Iaşi" privind înfiinţarea şi scopurile acestei grădini: "Încă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în oraşul Iaşi. Această instituţie, care la început a propăşit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai tarziu a prosperat mai bine, subventionată fiind de Casa Statului şi a Comunei Iaşilor...".

"Fondând această grădină mi-am propus a îmbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a îndemna pe "giunimea" studioasă la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus".

Prin eforturile financiare proprii susţinute cu intermintenţă de autorităţile publice, grădina lui A. Fătu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmaşii acestuia şi tot materialul botanic adunat cu migală de o viaţă, s-a risipit.

Despre prima Grădina Botanică din România şi întemeietorul ei A. Fătu, ne mai aminteşte astăzi denumirea a două străduţe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor şi Str. A. Fătu, aflate în apropriere de Râpa Galbenă.

Stimulată de interesul manifestat faţă de grădina lui A. Fătu, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, înfiinţează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăţi, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredinţată Dr. Dimitrie Brandza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. În cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către A. Fătu din grădina sa sub formă de plante vii şi seminţe, asa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sădite de D. Brandza (doi stejari, doi plopi şi un castan porcesc) mai dăinuiesc şi astăzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturală.Secţia Sistematică (1966).

În 1870, conducerea Universităţii din Iaşi ia în discuţie problema înfiinţării unei grădini botanice proprie pe terenul din spatele vechii clădiri a Universităţii, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină şi Farmacie. După această hotărâre s-au făcut unele plantări, dar abia în 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai amplă a grădinii. Se pare că atât fondurile alocate cât şi spaţiul din preajma Universităţii nu au fost suficiente pentru a satisface cerinţele tineretului de la Universitate, având o existenţă simbolică.

În 1900 la insistenţele repetate (încă din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înfiinţarea unei noi grădini botanice. Demersurile repetate pentru obţinerea fondurilor necesare înfiinţării acestei grădini au ramas fără un răspuns concret. Cu toate că s-a întocmit un proiect de amenajare foarte amănunţit, el nu s-a putut finaliza niciodată din lipsa de fonduri şi mai târziu ca urmare a consecinţelor primului război mondial. De acest proiect ne mai aminteşte astăzi doar strada Botanică din vecinătatea strandului.

Pentru a satisface cerintele învăţământului biologic, în 1921, Prof. Al. Popovici înfiinţează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universităţii cu suprafaţa de cca. 1 hectar, pe care se construieşte un mic complex de sere pentru plantele tropicale.

Această grădină a servit învăţământului botanic ieşean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964 când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă grădină botanică se mai păstrează şi astăzi arborii şi arbuştii din parcul aflat între vechea clădire a Universităţii, Cantina studenţească şi căminele studenţeşti de pe Bd. Copou şi o mică seră "turn" în care se cultivau palmieri şi bananieri.

În 1960, cu ocazia sărbătoririi centenarului Universităţii s-a prezentat situaţia Grădinii Botanice şi s-a ajuns la concluzia ca nu mai corespunde cerintelor învăţământului, şi în 1963 s-a ales ca teren de amplasare a unei noi grădini botanice în Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Rosie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic şi în următorii ani a început preluarea terenurilor, organizarea reţelei de drumuri şi alei, plantaţiile, construcţia şi popularea serelor, la început cu materialele provenite din vechea grădină botanică.