TRADITII DE MARTISOR

"La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;/ De-abia o cărăruie, o dâră ca de fum./ Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar,/ Doar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arţar./ Ce să aştept să vie şi ce să înţele,/ Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?" (Tudor Arghezi)

Azi m-am hotărât să vorbesc despre MĂRŢIŞOR ŞI TRADIŢIILE ACESTUIA

    Obiceiul mărţisorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeitati feminine autohtone - Baba Dochia.

     Mărţisor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar.

     Obiceiul mărţisorului s-a păstrat până în zilele noastre dar nu la cotele sensibilităţii de altă dată.

     În credinţa populară mărţisorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi roşu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază, primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.

      Conform credintelor bucovinene, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheia iar cea roşie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.

       Semnificaţia mărţisorului s-a diluat odată cu trecerea anilor. În trecut, el era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână (strămătură), câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui.

      Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi roşii la faţă, precum culoarea roşie din snur.

      Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi fie arse de soare peste vară, conform zicalei: "Cine poartă mărţişoare / Nu va fi pârlit de soare".

      În comunităţile tradiţionale bucovinene fetele ofereau cu multă bucurie mărţişorul, în ziua de 1 martie, flăcăilor din sat, obicei care s-a păstrat până astăzi.

    Mărţişorul era purtat de către copii timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Paşte ), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuşti precum măceşul.

      În alte locuri, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcţia de unde veneau acestea rostindu-se: "Ia-mi negretele şi dă-mi albetele".

    În cazul în care mărţişorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii, simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşul.

      Mărţişorul era un simbol purtat cu multă demnitate şi chiar solemnitate de către membrii societăţii tradiţionale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărţişorul le împodobea îmbrăcămintea.

    Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sănătatea, iubirea etc, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale.

      POVESTEA MĂRȚIȘORULUI: Legenda spune că, pe când în munții noștri trăiau uriași, o femeie bătrână cu numele DOCHIA avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, DOCHIA i-a dat fetei sale, pe care nu o prea avea la inimă, o haină foarte murdară cerându-i s-o spele la râu până devine albă ca zăpada, după cum se precizează în volumul Tradiții și Obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra.

      Pe cât fata o spăla mai tare însă, pe atât devenea haina mai neagră. Atunci a apărut bărbatul numit MĂRȚIȘOR și a întrebat-o ce face. Ea i-a povestit ce se întâmpla și tânărul, care avea o putere magică, i-a oferit o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele haina o dată și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a devenit albă ca neaua.

    Bătrânei DOCHIA nu-i venea să creadă și, când a văzut floarea din părul fetei a întrebat-o: De unde o ai? Este încă iarnă!

      Bătrâna a crezut că primăvara a revenit și a plecat cu turma pe munte. Pe parcursul călătoriei sale, și-a strâns, rând pe rând, cele nouăsprezece cojoace pe care le purta, până când nu a rămas cu nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începea să înghețe.

     Când a ajuns în vârf, i s-a arătat tânărul numit MĂRȚIȘOR care i-a spus: Vezi cât de rău e să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai  obligat fiica să spele hainele la râu? Apoi a dispărut.

      Fără alte veșminte cu care să se încălzească, DOCHIA a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău, ca mărturie a mitului românesc.

      OBICEIUL MĂRȚIȘORULUI este o secvență a unui ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara, la nașterea și moartea simbolică a DOCHIEI. După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de BABA DOCHIA în timp ce urca oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului.

      De la români și aromâni, OBICEIUL MĂRȚIȘORULUI a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.

      Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână sau două, crezându-se că MĂRȚIȘORUL aduce optimism și credință.

       Conform tradiției, MĂRȚIȘORUL este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Totodată, se zice că, dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă MĂRȚIȘORUL de pom, aceasta se va împlini numaidecât.

     La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.

   În unele județe ale României însă, MĂRȚIȘORUL este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene, mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele.

       În județul Bihor se crede că, dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși.

       În Banat, fetele se spală cu zăpadă în această zi, ca să fie iubite. Tot aici, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților.

      În Dobrogea, mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.

         În zona Moldovei, pe 1 martie, fetele aduc mărțișoare băieților, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie.